Mai singur
decat linistea
scaldandu-se in largul Marii
In mers de muste
bantui pe plaja
indragostit
de toate aceste suflete,
duhnind a alge,
a piei bronzate
si-a moluste moarte.
Epava Marii
se leagana in zare...
i-atat de neagra ,
atata-i de sarata
iar sfantul Cer
imi lacrimeaza tragic.
Sunt singuri
toti acei Ovidii
de la tarm...
Singuratatea,
din departarea Marii
exilata.
Nu stiu cine a scris versurile astea , n-am gasit decat o semnatura pe foaia ce mi-a fost intinsa dintr-un colt al Piratilor ......dar , oricum , multumesc !!!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu